Marele Ecran: I******u necenzurat. Cu Toni Tecuceanu.

luni, 16 noiembrie 2009

I******u necenzurat. Cu Toni Tecuceanu.

MOTTO: "Să vezi bătaie dacă scoţi sau modifici ceva!"

Toni Tecuceanu e un actor cu greutate, la propriu şi, mai ales, la figurat. Îl ştiţi de la Cronica Cîrcotaşilor unde joacă personaje comice fără număr. Sau din reclama Doncafe cu "coloana oficială", pe care aţi observat-o, inevitabil, dacă aţi fost la multiplex în ultima vreme. Ceea ce probabil nu ştiaţi este că a cîştigat Gala Tînărului Actor, în 2006. Iar anul ăsta a jucat în Amintiri din Epoca de Aur (II), ultimul film scris, regizat şi produs de Cristian Mungiu.

Săptămîna trecută, l-am întîlnit pe Toni la o petrecere. Din cauza zgomotului -a se citi whisky- am înţeles că s-ar fi născut în Ghiroda Veche. De aici întrebările mele neinspirate pe acest subiect, în interviu. Pe care Toni le-a taxat imediat. Şi pe care nu puteam să le mai scot, după avertizarea: "să vezi bătaie dacă scoţi sau modifici ceva!" (mai ales că, înainte să fie actor, Toni a fost soldat în misiunile ONU de menţinere a păcii). Aşa că n-am mai pus nici măcar diacritice. Deşi s-a desfăşurat prin corespondenţă, inter/view-ul de mai jos e plin de viaţă, zglobiu şi înţepător. Ca Toni Tecuceanu.

Marele-Ecran: Ai jucat în Amintiri din Epoca de Aur. Cum se face că joci tot un miliţian, rol în care eşti distribuit des şi la Cronică? Putem vorbi aici de type-cast?

Toni Tecuceanu: Cred că nu te uiţi la Cronica! N-am jucat niciodată militian! Se practica in actorie distribuirea pe „amploa” (emploi)...

M-E: Care a fost experienţa ta legată de acest film?

T.T.: M-a sunat cineva de la Mobra Film, de la casting si mi-a zis ca vrea Cristi Mungiu sa vada o proba cu mine pe un rol mic de militian care ii alearga pe unii... (vezi filmul), am fost, am facut contractul, am filmat şi iată-l pe ecrane (am fost, am văzut, e bun şi rulează chiar acum la cinema Studio în Timişoara, n.r.)!

M-E: Ai ceva amintiri „cinematografice” din acea epocă? Am înţeles că eşti de aici, din Ghiroda Veche. Te uitai la sîrbi?

T.T.: Ai inteles gresit! Sunt, vorba maestrei Romica Puceanu „nascut si crescut pe piatra Bucurestiului”, oras cu care mă mandresc foarte mult, oras ce zace de spiritualitate, plin de istorie, unde au inceput sa reapara si obiceiurile boeme de altadata! Nu la toti taranii si parvenitii... Dar am copilarit, in vacantele de iarna si de vara la Ghiroda Veche, unde traia bunica mea si ma plimbam des pe strazile Timisoarei, iarasi un oras frumos, cu parfum istoric... Sigur ca ma uitam la sarbi, cine nu se uita atunci la sarbi?!!!...Mai ales vinerea seara cand erau filme de groază, apoi, după miezul noptii de-alea sexi...Ne ieşeau ochii din cap!

M-E: Care erau filmele, cinematografele, eroii copilăriei şi adolescenţei tale?

T.T.: Pfuuu!... Eu m-am nascut cu cinematograful in spatele casei...Stateam la casa pe Drumul Sarii, la nr.28. In fata casei era „un parc la leagane” iar in spate era „dincolo-n parc” unde era si cinematograful Drumul Sarii. Acolo, era mai intai directoare Coana Lenuta, vecina de-a noastra, care statea la 28C, apoi s-a mutat si a venit alt personal. Era o doamna foarte simpatica si cocheta, mica de statura, blonda, cu coc. Noi ii ziceam Pitulicea. Ea obisnuia sa creasca pisoi si daca ii duceam un pahar cu lapte, ne lasa la film. Dar imi dadea si mamaie cate 2,50 lei si intram si pe bani. La paharul cu lapte recurgeam de la a doua, a treia, a patra ...etc, reprezentatie incolo! De filme ce sa spun? Superbe! Astea cu Molodovan si Paraipan (Dumnezeu sa-l ierte!), cu Margelatu, atunci proaspete, cu jandarmii lui De Funes, BD-urile iarasi proaspete, Lantul Amintirilor pe care l-am vazut de sapte ori, d-alea cu chinezesti „cu batai”, straine, romanesti, mai bune, mai proaste, de toate...

M-E: Ce rol are Timişoara în devenirea ta ca actor?

T.T.: In aceeasi masura ca si Bucurestiul...

M-E: Ţi-a fost greu să ajungi din „provincie” acolo sus?

T.T.: Vezi raspunsul de mai sus!

M-E: Becali, Năstase, Nati Meir, Vadim sunt personaje în pielea cărora te strecori cu uşurinţă. Nu crezi că la ora asta e o inflaţie de imitatori? Nu ţi se întîmplă să te saturi chiar tu de un anume personaj, să-l consideri fumat?

T.T.: Da! O sa ajunga proba la facultatea de teatru! Imita multi si prost!

M-E: Ştiu că te atrage zona de stand-up comedy pe care o tatonezi periodic. Care e centrul de greutate al materialului tău? Ce gen de umor abordezi?

T.T.: Inteligent cu insertii de deocheat (ca lumea vrea si de-astea, putin) dar nu vulgar. Am si cabaret politic! Pot sa fac si satira, epigrama pentru petrecerile cu target, adica unde cunosc dinainte invitatii (si slava Domnului! am multe, aniversari, nunti, botezuri, firme, etc). Uite, una pentru tine, de exemplu:

Cand se apuca sa mai scrie,

E ca un clown maestrul Mircu,

Caci din arena, pe hartie,

Parca se muta...intreg circu'!

M-E: Probabil că eticheta de imitator, consacrată la Cronica Cîrcotaşilor, nu-ţi face plăcere. Multă lume nu ştie că ai jucat şi partituri complexe, ca Lomeier, rol principal, în Noapte Arabă, la Teatrul Foarte Mic. Ce alte roluri ţi-ar place să faci, dar n-ai avut ocazia? Au rămas teritorii neexplorate încă?

T.T.: Da, enorm de multe, pentru ca acum e inghesuiala mare-n teatre, sunt gasti deja facute, iar daca intri, dai deja de alte neajunsuri: salarii mici, restrictii mari – n-ai voie la filmarea aia, ai repetitie cand vrei sa te duci la reclama ailalta, rautati, invidii... pentru cateva sute de lei pe luna...nu se merita! Mai bine iti faci un proiect si joci in sistemul asta! Ca actor, fireste ca teatrul e „cel mai sus” dar trebuie sa insisti mult!

M-E: Din punct de vedere actoricesc, ce anume te incită la munca din televiziune?

T.T.: Nu prea se incalica! Te ajuta actoria dar la TV e altfel decat in teatru sau in film.

M-E: Cum e să lucrezi cu actori neprofesionişti, cum sunt colegii de Cronică? Le mai dai sfaturi?

T.T.: N-avem timp ca se filmeaza mult.

M-E: Ai spus că l-ai văzut pe Zefirelli la treabă. Ce anume te-a impresionat?

T.T.: La asta ma suni si-ti povestesc ca e mult. Si scrii tu. Sau iti trimit un raspuns audio.

M-E: Cu ce regizori români ţi-ar plăcea să lucrezi? Şi pe cine ai refuza?

T.T.: Cu regizori care sa stie sa lucreze cu actorul, sa stie ce vrea si i-as refuza pe cei care tipa, urla, nu sunt siguri pe ei, fac la repetitie sau filmare experiminte nesfarsite si din propria nesiguranta dau vina pe nepriceperea actorilor. Dar de regula m-am inteles cu regizorii cu care am lucrat! Am stiut si eu si domniile lor ce vroiam!

M-E: Dar străini?

T.T.: Eee! Mananci, calule, ovaz?! Uite, cu Fellini mi-ar fi placut, Dumnezeu sa-l ierte!

M-E: Se ştie că eşti cinefil. Dac-ar fi să alegi 10 filme care te-au marcat, care-ar fi acelea?

T.T.: Ba, da tu scrii o enciclopedie sau ai o rubrica de „stiati ca?”? Na, pune filmele lui Fellini, pune Nasul, pune Ostrov, Moscova nu crede in lacrimi, pune seria lui Hanibal Lecter... sunt multe, domnule, enorm de multe!

M-E: Am un amic actor, la Teatrul German, care pune accentul pe training permanent, pe antrenament corporal şi studiu. Mai ai timp de introspecţie, de pregătire, de cercetare? Sau jocul e antrenamentul tău zilnic?

T.T.: Si una si alta! Sub diverse forme: miscare, respiratie, dictie – zilnic, dans, miscare scenica – de fiecare data cand se iveste ocazia dar cat mai des.

M-E: În breasla voastră se vorbeşte de Stanislavsky, Strasberg. Care-i metoda ta, dacă ai vreuna?

T.T.: Sunt mai multi: intai marii teoreticieni – Stanislavski pe metoda „trairista” – tu insuti in conditiile fidele ale piesei, Diderot pe metoda franceza – repetitie pe tehnica pana la adevarul scenic desavarsit, Brecht cu metoda lui de auto-observatie, apoi vin practicienii cu exemplul tau Lee Starsberg, cel care i-a invatat carte pe Al Pacino, De Niro si alti titani... Un mare profesor, cu metoda recunoscuta in Europa de est, a fost si regretatul Ion Cojar cu metoda Ion Cojar, Dumnezeu sa-l ierte si pe el!

M-E: Actori favoriţi?

T.T.: George Constantin, Toma Caragiu, Stefan Banica senior, Radu Beligan, Stefan Iordache, Gheorghe Dinica, Victor Rebengiuc, Horatiu Malaele, Anthony Hopkins, Marlon Brando, Jack Nicolson, Morgan Freeman... Ce intrebare tampita! Sunt sute!

M-E: Mergi la cinema? Sau home-cinema?

T.T.: Ambele.

M-E: Am înţeles din prezentarea de pe site-ul Cîrcotaşilor că eşti iubitor de munte, ca orice om născut la cîmpie. Pe unde umbli?

T.T.: Sunt mare iubitor de...mare! Dar si de munte! Stau cate 2 luni pe an la mare, in celelalte anotimpuri merg si la munte, am lucrat la o emisiune de turism pe Radio Romania Actualitati, „Cauta Romania la ea acasa”, si cunosc f bine tara! Imi plac marea, muntele, delta, Bucovina, Apusenii, Maramuresul, Valea Oltului, Sibiul, Timisoara, Iasiul, toata orasele, toate manastirile...toata Romania, pe care o iubesc! Te iubesc, Romania!

M-E: Prin Timişoara mai ajungi?

T.T.: Am fost acum doua saptamani. In principiu cand imi fac vreme.

M-E: Apropo, să ştii că eşti prezent în oraş mai mult decît crezi. La multiplex, înainte de fiecare film rulează de luni bune reclama la Doncafe, cu „coloana oficială”. Lumea rîde. A fost o lucrare în treacăt sau ţi s-a părut interesantă filmarea? Cîte duble aţi tras?

T.T.: Multe! S-a filmat pe 26 aprilie 2009, apa marii avea 5-6 grade, aveam costum de izopren pe dedesubt, pe deasupra costum de haine, eram mort de obosit, cadeam in apa, ieseam, filmam...uite-asa...S-a filmat de dimineata pana seara, in jur de 12 ore! Pe aceasta cale il salut pe cel care conducea acel ski-jet, Cristi Niculae zis Bocanila, de la SIAS, dar si pe toti timisorenii care se amuza privind acesta reclama!