duminică, 14 iunie 2009

Johnny Mad Dog (2008)

Johnny Mad Dog nu e genul de film pe care sa-l urmaresti la cinema cu popcorn-ul in brate pentru ca nu e deloc entertainment. Nu e deloc fun sa vizionezi copii razboinici violand si ucigand in maniera documentaristica. Stilul asta de filme se urmaresc in intimitatea propriei camere pentru a nu-ti fi observata stanjeneala si foiala confruntarii tale cu crudul adevar. Care adevar e simplu: in vreme ce tu sau eu sau altii ca noi ne ofticam pe teme de genul cati megapixeli are camera ta sau ce model nou de Nokia o mai aparut, in alte colturi ale lumii copii cu jumatate din varsta noastra sunt lipsiti de copilarie cu kalashnikovul la tampla. Asta-i realitatea. Sunt luati din mijlocul parintilor si trimisi sa jefuiasca un sat, sa bombardeze o televiziune sau sa terorizeze o tabara de refugiati, apoi in spiritul randuielilor tribale sa danseze dansul spalarii creierului.


Nu sunt un ignorant in ce priveste lumea inconjuratoare. Imi tin urechile deschise la evenimentele internationale si, daca nu ma uit la televizor pentru ca manipuleaza intr-un mod retard, mai uit totusi la filme sau documentare care pot si ele manipula la fel de bine, dar macar o fac artistic. Am vazut filme despre atrocitatile din Rwanda (Hotel Rwanda, Shooting Dogs), am vazut documentare despre criza din Darfur, asa ca nu mai sunt usor impresionabil. Totusi, Johnny Mad Dog mi-a produs un disconfort. Mi-am adus aminte de crizele pe care le faceam cand imi pica netu' si m-am simtit rusinat pentru ca cele mai grave probleme cu care m-am confruntat erau legate de cata benzina sa bag in masina ca sa ma duc la film si sa-mi ramana si de o bere cu baietii dupa. E trist sa fii nerecunoscator pentru ceea ce ai in vreme ce altii nici nu stiu ca exista: liniste si pace.


Johnny Mad Dog e doar unul din copiii-soldati care de la 10 ani a pus mana pe arma intr-unul din razboaiele civile care pustiesc tarile africane. Credeati ca pustii din mahalalele braziliene duc o viata grea? Mai ganditi-va... Imaginati-va sa va puna cineva mitraliera in mana si sa fiti obligati cu teava la tampla sa va ucideti propriul tata. Si daca plangeti muriti si voi. Asa se fac recrutarile in tarile lumii a treia, lume despre care nu stim nimic si pe care oricum o ignoram. Filmat in Liberia si realizat de francezi, Johnny Mad Dog e un film brutal si realist. Armele sunt ieftine iar copiii gratuiti, analfabeti si usor de indoctrinat. Indreptati intr-o anume directie isi vor goli incarcatorul in tot ce misca deseori fara sa-si dea seama cand se schimba tabara. Jean-Stéphane Sauvaire ia o poveste simpla si o transforma in ceva captivant, violent mai mult la nivel sugestiv decat grafic si fara localizare clara. Comparat cu bijuteria lui Fernando Meirelles, City of God, povestea copiilor soldati africani sta insa pe propriile ei picioare si te loveste mult mai brutal. E ca o gura de realism intr-un ocean de fictiune.
Trailer

3 comentarii:

  1. Ei bine se pare ca esti foarte revoltat de ceea ce se intampla in partile unde viata nu e tocmai ok. Si daca filmul asta a trezit acest spirit revoltat in tine, inseamna ca e un film bun si merita vazut. Am sa ma uit, multumesc pentru recomandare!

    RăspundețiȘtergere
  2. La City Of God ma gandeam si eu cand citeam reviewul tau. Chiar o sa incerc cu prima ocazie sa fac rost si de acest film. Pare de neratat.

    RăspundețiȘtergere
  3. @Marin: daca ai vazut Lord of War, cu Nicholas Cage traficant de arme in Africa sau oriunde se intretin razboaie si instabilitate din ratiuni comerciale n-ai cum sa nu fii revoltat. Ce naiba un AK47 e mai ieftin ca un playstation deci mai usor sa joci pac-pac pe viu.

    @garm: sper sa fii de acord cu mine ;) eu ma bucur ca l-am urmarit.

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.