duminică, 31 mai 2009
Doi regizori tineri
Amandoi au implinit zilele astea 79 de ani. Amandoi au facut scoala de ingineri. Clint Eastwood s-a lansat in spaghetti western-urile lui Sergio Leone. Sergiu Nicolaescu, cu Dacii. Amandoi au facut cam doua filme pe an, din care (prea) multe patriotice. Amandoi regizeaza, canta si joaca. Daca-l crezi pe Nicolaescu, atunci amandoi au avut cel putin un miliard de spectatori. Sa ne oprim aici cu asemanarile dintre Nicolaescu si Eastwood. Al nostru continua sa livreze de 20 de ani chestii nevizionabile (chiar si pentru fanii nostalgici), spre rusinea C.N.C-ului care ii umfla (din banii nostri) orgoliul de „mare regizor”, spre iritarea breslei si spre adanca oripilare a spectatorului obisnuit. Batranul lor face filme scolaresti, cu morala, corecte politic, dar deloc prafuite sau lipsite de farmec. In Gran Torino, Eastwood joaca prototipul eroului american care a cucerit Vestul Salbatic si a facut dreptate "neiertator", a luptat in Coreea sau Vietnam, iar acum, la varsta senectutii, lupta cu gastile de cartier (deci o compilatie din tot ce a jucat & regizat Eastwood de la The Good, The Bad & The Ugly) incoace. "Walt Kowalsky mi-a spus odata ca nu stiu nimic despre viata si moarte, pentru ca sunt un virgin de 27 de ani, supraeducat, care le tine de mana pe babele superstitioase si le promite eternitatea. Walt n-avea nici o problema sa spuna ce crede. Dar avea dreptate. Nu stiam nimic despre viata si moarte pana l-am cunoscut pe Walt si, baiete, ce-am mai invatat!" asta e epitaful de celuloid al ultimului personaj incarnat de Eastwood. Un morocanos atasant care e mai apropiat de vecinii sai, niste emigranti chinezi din etnia Hmong, decat de fiii sai. Aici Eastwood ne preda o lectie despre barbatie: cum trebuie sa injure ( Be polite, but don't kiss ass), ce scule sau ce masina bengoasa trebuie sa posede un barbat. In ciuda limbajului sau pacatos (ii face pe negrii "spooks" si pe chinezi ii izgoneste de pe gazonul sau), toleranta etnica a personajului (in fapt, el insusi un emigrant polonez), e prea "in your face" dupa ce afli ca a hacuit 15 galbejiti in Coreea. Ma rog, aici se simte interventia la scenariu a tipului care a facut Crash (Paul Haggis). In scenele cand batranul se ia la tranta cu inamicul, ca in tinerete, pe fundal se aude un rapait scurt de tobe martiale. E o autoironie subtila. Semn ca batranul regizor are simtul ridicolului. O calitate care merita apreciata.
Nicolaescu lor a declarat ca e ultimul film in care joaca. Nicolaescu nostru a inceput sa lucreze la Poker, pentru ca vrea sa „aduca spectatorii romani in sala”. In acest timp, Corneliu Porumboiu a fost distins cu premiul criticii si al juriului Un Certain Regard la Cannes pentru Politist, adjectiv (film independent). Un fleac...
p.s. Cand eram mic il iubeam pe Sergiu. Acum nici macar nu-l mai detest. Zilele astea s-a internat iar in spital. Ma gandeam ca o sa moara fix cand imi apare articolul in care il iau iarasi la 11 metri. In acest caz, asteptati-va la o saptamana intreaga de filme marca Nicolaescu si la editii speciale despre rolul jucat de el in cinematografia noastra. Cred ca televiziunile au pregatit deja medalioane cu artistul si extrase din emisiunile in care a fost invitat, asa cum babele la sat pun deoparte prosoape si batiste pentru inmormantarea in care vor fi protagoniste. Si-atunci, m-am intrebat: chiar, ce rol a jucat comisarul in cinematografia noastra? A fost "The Bad" la finalul carierei, asta o stiu sigur. Dar a fost "The Good" vreodata? Sunt curios ce va scrie, pe bune, pe epitaful lui Sergiu. Poate n-a fost nici alb, nici negru. O fi fost pistruiat.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
:) nicolaescu nostru...cand am auzit de orient express abia asteptam sa il vad, la cata reclama si plus ca era vorba de SERGIU NICOLAESCU si...abia am rezistat jumatate de ora dupa am adormit de plictiseala...am fost crunt dezamagita de marele geniu al cinematografiei romanesti..si sunt
RăspundețiȘtergere