vineri, 3 aprilie 2009
Reconstituirea a fost albastră
Am tot amînat să văd Reconstituirea (1968) lui Lucian Pintilie. La 40 de ani de la facerea filmului, m-a convins Ceauşescu. În 1971-72, şefu’ ăl mare a avut o serie de întîlniri cu scriitorii patriei în care le trasează sarcinile pentru construcţia socialismului. Discuţiile consemnate în cartea Ceauşescu, critic literar (volum de stenograme alcătuit de Liviu Maliţa) arată că „iubitul conducător” era şi critic de film:”...este adevărat că în Occident a fost primit bine dar [...] consider că Reconstituirea nu este un film bun. Nu dă nimic pentru că prezintă denaturat poporul nostru; prezintă acolo ca o gloată care se aruncă; dar unde aţi văzut în viaţă, unde? Aşa e clasa noastră muncitoare, ca o gloată însetată de sînge? Nu în spiritul Reconstituirii trebuie scris şi creat filme. Sînt de acord să criticăm serios, dar să prezentăm poporul aşa cum este el. Să criticăm anumite defecte în film, în piese, dar, în acelaşi timp, să scoatem esenţialul. Filmul trebuie să aibă o anumită orientare (sublinierea mea), nu orice. Numai ca să fie dramatism să vedem anumite instincte la om. Pentru aceasta nu e nevoie de un film. Şi ştiţi bine că a stat pe piaţă şi nu şi-a scos banii, în România.” Filmul n-avea cum să scoată bani. L-au retras din reţeaua naţională şi a rulat în doar cîteva cinematografe periferice. Profesorul Nicolae Ţăranu (un mare cinefil) îşi aminteşte că filmul a rulat la Studio (Timişoara) cu sala arhiplină. Cozile la bilete se întindeau pînă departe. După 2 zile l-au scos. Regimul nu putea suporta aşa un strigăt de libertate. Exact ca miliţianul din film, Ceauşescu vroia un film cu orientare, educativ, „aşa ca-n viaţă, nici prea-prea, dar nici...”Încă din generic se anunţa un film revoluţionar pentru acele vremuri:
A fost sau n-a fost? duce la apogeu râsu’-plânsu’ strămoşesc. Cu o luciditate năucitoare, Corneliu Porumboiu ne pune oglinda în faţă. De unde a răsărit acest geniu comic? Din jobenul lui nea Iancu? Din tolba lui Creangă? Deşi le ia în rîs, îşi iubeşte personajele: patronul de post tv (ex-bişniţar), pensionarul (ex-Moş Gerilă, acum Moş Crăciun) şi profesorul de istorie (ex-revoluţionar, acum alcoolic). La capătul unui talk-show -scenă de 45 minute care merită ea singură un premiu- vor afla dacă în urbea lor (Vaslui) a fost sau nu revoluţie. Filmul a cîştigat la Cannes, la secţiunea un Certain Regard.
Despre acelaşi subiect, dar la polul opus ca abordare, Hîrtia va fi albastră e un thriller care inovează. Nu-şi propune să limpezească momentul „decembrie ‘89”. Radu Muntean capturează însă senzaţia de „salt în gol” care a fost Revoluţia. O stare de excitaţie, dar şi de suspiciune generală. Împuşcături fratricide, ţigani confundaţi cu terorişti arabi. Psihoza colectivă atinge paroxismul în noaptea de 22 spre 23. E noaptea în care Costi (Paul Ipate), soldat în termen la Miliţie, cuprins şi el de „furor heroicus”, părăseşte patrula pentru a apăra, la televiziune, fragila Revoluţie. Oamenii pot spune în sfîrşit ce gîndesc, dar nu se pot înţelege. Limbile se amestecă şi în acest vacarm se nasc tragediile. Hazard? Diversiune? Nu se ştie. M-a contrariat o afirmaţie de pe fluturaşul filmului, cum că revoluţia ar fi fost o tragicomedie. Poate o tragedie cu final fericit.
Lucian Mircu
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Luci, sa gasim cumva o modalitate sa facem schimb de filme. Dau la schimb: Puterea si Adevarul, Raliul, Instanta amana pronuntarea.
RăspundețiȘtergereRadu, apreciez oferta ta de schimb. Mai bine spune-mi ce titluri te intereseaza ca nu stiu daca te pot ajuta (cele mai multe filme romanesti despre care am scris nu se afla in posesia mea, le-am vazut la cinema).
RăspundețiȘtergereRadu ce faci ma tradezi? cine-i sursa ta de filme :)) Acum ca Luci nu te poate ajuta ce faci? Vezi ca iau spaga ;)
RăspundețiȘtergere