miercuri, 4 februarie 2009
Nunta Muta [2008]
Am asteptat destul de multa vreme sa vad filmul acesta intrucat il consider pe Horatiu Malaele unul dintre cei mai mari actori romani in viata, astfel ca interesul meu legat de acest film era destul de ridicat. Habar n-am cum am reusit sa-l ratez la cinema dar suspectez ca pur si simplu n-a ajuns la Timisoara. Poate ma contrazice cineva. Oricum ideea e dl. Malaele a fost inconjurat oarecum de la inceput de un nor de asteptari ce se doreau implinite. Era debutul sau regizoral in cinema si lumea era impartita: unii isi doreau sa vada ceva special, nemaivazut, iar altii sa esueze lamentabil. Daca va puneti sa scotociti pe net ce se vorbeste despre Nunta lui Malaele veti gasi pareri in ambele sensuri. De regula, publicul nespecialist a gustat din plin "ghiveciul" stilistic, tragi-comicul situatiilor predominant fantastice din acesta si bogatia de clisee si imprumuturi din "marii clasici" ai cinematografiei, pe care, evident, ei nu le puteau indica cu precizie. Cei care puteau insa, criticii de film, l-au catalogat drept kitch sau debut teribilist.
Eu consider ca filmul asta trebuie cel putin vazut de cat mai multa lume si lasati sa aprecieze fiecare daca Malaele a fost atat de orgolios incat sa vrea sa rupa gura targului cu primul lung-metraj. Nunta Muta are ca subiect un caz real de prin 1953 cand moartea lui Stalin aduce o saptamana de doliu in tarile de sub cortina de fier in care este interzisa orice fel de manifestare populara: sarbatoare, nunta sau inmormantare. Problema e ca intr-un sat fara nume (prototipul satului romanesc) Iancu tocmai se pregatea s-o ia pe Mara de nevasta si sa traga o nunta intr-o joi(!). De aici conflictul cu armata rusa si partidul.
Filmul incepe insa in prezent cu o echipa de televiziune care calatoreste intr-un sat ras de pe fata pamantului, pentru a investiga niste fenomene paranormale. Si se incheie tot acolo, astfel ca partea cu nunta e ca o intoarcere in timp privita prin ochii primarului actual, pe vremuri un biet copil imbiat de sateni sa strige cat il tinea gura "tata-i sluga rusilor" pentru un det de tuica. Fragmentarea asta pe doua planuri, ca un sandvich cu o felie de istorie intre doua de prezent sarcastic, nu pot sa zic ca m-a incantat; as fi preferat o singura poveste, fantastica si supra-realista cum era ea, dar in acelasi plan. Apoi, umorul de inceput mi s-a parut cam fortat, oricat de sarate erau replicile lui George Mihaita.Odata intrat insa in povestea satului m-am cufundat si eu in atmosfera de basm si am gustat tot ce imi era servit: taranul 'moromete', tot timpul artagos si ironic, caravana cinematografica trimisa de partid si pusa in functiune cu un dinam de bicicleta, episodul umoristic a la Charlie Chaplin, sosirea circului in sat cu fachiri si pitici, fata din padure care vorbea aiuristic si prevestitor, moartea si strigoiul si, in final, nunta muta. Toate au avut farmecul lor si poate ca Malaele n-a cautat sa-si impuna originalitatea dar in mod sigur a reusit sa alcatuiasca o compozitie stilistica personala si delicioasa. Mi-au mai placut in filmul asta imaginea foarte clara cu niste cadre absolut incantatoare si muzica lui Andries. Actorii (mai ales Valentin Teodosiu si Tudorel Filimon) au jucat foarte bine, si, cu exceptia catorva scapari mai mult legate de poantele fortate la care se radea tot timpul, replicile au fost ok. Totul mi-a lasat impresia de autentic, si asta mi se intampla rar intr-un film romanesc. Ex de scena:
"- Bai Gogonea, daca ai venit pana aici sa ne arati ca esti prost, te-ai deranjat degeaba ca stiam. Dar daca vrei sa bei ceva cu noi, ca esti si betiv, atunci ia-ti prietenii si haideti sa ciocnim un pahar!" chiar si cei mai aprigi dusmani cand e vorba sa sarbatoreasca ceva isi uita diferendele.
Invit pe toata lumea sa caute acest film (se gaseste si de inchiriat si de cumparat) si sa-l urmareasca pentru ca e chiar distractiv. Sper ca regizorul Horatiu Malaele sa nu se lase descurajat de critica si sa continue asa cum stie el mai bine.Later Edit: parca am avut o presimtire sa scriu despre Nunta muta; tocmai am aflat ca din 6.02 vine la cinema Timis.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Tocmai l-am vazut. Mie mi-a placut si nu il consider un kitch, ci mai degraba un film transpus dupa o idee simpla, cu un mesaj la fel. Nu te lasa in "bezna" si nici nu are un final altfel decat te astepti, dar mi s-a parut extrem de frumos.
RăspundețiȘtergereCorect. Uneori toata cautarea asta de sensuri si motive rapeste din placerea de a gusta pur si simplu filmul.
RăspundețiȘtergereRuleaza in Timisoara, la cinematograful-magazin de bijuterii din fata catedralei.
RăspundețiȘtergere